Nu multi, nu putini...

DOAR UNUL !

Da, uneori e de ajuns doar o singura persoana ca sa iti reamintesti sa respiri, e de ajuns doar o atingere de mana pentru a putea visa din nou si pentru a te bucura de viata.
Jumatatea? Oricine o are...fie ca e scund, inalt, slab sau gras...fie ca ea apare mai tarziu sau poate prea devreme..E acolo..gata sa ne faca sa vrem sa murim pentru ea.
E vorba despre acel sentiment de iubire care nu ne lasa noptile sa dormim, care transforma orele de asteptare in secole si zilele petrecute cu cel iubit in secunde.
E sentimentul de dragul caruia plangi in perna, tipi de fericire, urli de dor...
Care nu poate fi inlocuit de nimeni, putand fi purtat in suflet si azi si maine si o viata intreaga fara sa te saturi de el...
Doar unul...

Despre prieteni si prietenie...

 Cate am avut de pierdut doar pentru simplu fapt ca nu am stiut sa ma prefac ca nu ii suport pe unii, ca nu am stiut sa le zambesc frumos si sa ii barfesc pe la spate.
Cate am pierdut ca am preferat de multe ori sa fiu sincera si sa ii evit pe cei care nu imi plac, ca am preferat sa nu imi irosesc timpul cu oameni "murdari", ipocriti si falsi.
Am preferat sa fiu numita fitoasa, pretentioasa decat sa stau in preajma oamenilor de la care nu aveam ce invata. Nu am stiut niciodata sa fiu draguta cu oamenii nesimtiti, nu am invatat sa fiu falsa, sa mint ca imi place...dar am stiut sa respect...am stiut sa plec cand nu mi-a placut..nu sa ascult ca apoi sa rad pe la spate.
Oamenii nu sunt mereu pe placul meu...iar eu pe placul lor cu atat mai putin..dar nu m-a descurajat faptul ca X sau Y nu m-a suportat, ca Z mi-a dat unfriend sau ca W nu a mai vorbit cu mine..

Iubitule, vreau să fiu într-o relație cu tine pe facebook !

"-Iubitule știi ce m-ar face fericită?
 Ce anume draga mea?
 Să fiu într-o relație cu tine pe facebook."

 Am rămas perplex când am auzit... mă așteptam la cu totul altceva...recunosc că o iubesc dar...

 Mi-a zis că e geloasă, că nu îi convine să îi dau like vecinei de la 4, nici comment fostei colege de facultate...Mi-a zis că nu îi place să ies la suc cu Ramona și nici că o salut pe Oana, pentru că ea zice că se dă la mine.
 I-am propus să ne ștergem conturile de pe orice rețea de socializare dar a zis că nu poate renunța la prietenii ei..că simte nevoia să comunice. Azi a sunat-o Robert să iasă la un suc și a ieșit.. Nu i-am zis nimic...aș fi putut? Vorbește non-stop cu prietenii ei..e fericită...când e cu ei..cum aș putea eu să îi rapesc această fericire?
 Și totuși..ea mi-o răpește zilnic...mă iubește știu asta, poate nu dorește să mă piardă dar am încercat să îi explic că facebook-ul pentru mine nu reprezintă un mijloc prin care aș putea să o înșel. Mi-a zic că vrea să ne punem într-o relație pe facebook, pentru siguranța ei și pentru a fi sigură că fata blondă de la ea din clasă va vedea că sunt cu ea și nu îmi va mai face ochi dulci.

Să iubim pe cine trebuie

 Da...câți oare nu am suferit zicând că "am iubit persoana nepotrivită", câți nu ne-am trezit zicând că nu vrem să îl mai știm pe cel ce ieri ne era iubit, prieten, frate...sprijin la căpătâi...Câți am adormit noaptea visând pe cineva trezindu-ne cu patul gol și cu sufletul plângând..
 Totuși...am iubit și poate vom mai iubi..însă nici o dată nu vom putea fi siguri că iubim pe cine trebuie, nici o dată nu vom putea conștientiza un rău care va urma nu atât timp cât inima ne șoptește iubire, cât sufletul speră la cineva.
 Ne trezim plângând și mergând pe străzi și parcă toți sunt fericiți, parcă toți iubesc...făcându-ne în ciudă. Nu vedem partea bună, nu zâmbim...
 Zic..să iubim pe cine trebuie! Să fim curajoși și senini când vine vorba de iubire...să ne deschidem ochii în fața ei..alergandu-i în brațe.

Un fel de a fi..

In loc de introducere!

E despre ceea ce faci tu ca să fii om, despre nevoile tale, despre felul tău de a te raporta la tot ceea ce te înconjoară.
Despre prejudecățile tale si restricțiile pe care dorești să ți le impui..despre limite si vise neîmplinite.
Este despre a fi om cu oamenii, despre durere, păcat și simțul responsabilității...Poate e despre ceea ce ne lipsește, despre voință și nebunie..
E un fel de a fi...diferit..unic..miraculor si efemer..
Este despre credința unui răsarit nevăzut, de