Nu multi, nu putini...

DOAR UNUL !

Da, uneori e de ajuns doar o singura persoana ca sa iti reamintesti sa respiri, e de ajuns doar o atingere de mana pentru a putea visa din nou si pentru a te bucura de viata.
Jumatatea? Oricine o are...fie ca e scund, inalt, slab sau gras...fie ca ea apare mai tarziu sau poate prea devreme..E acolo..gata sa ne faca sa vrem sa murim pentru ea.
E vorba despre acel sentiment de iubire care nu ne lasa noptile sa dormim, care transforma orele de asteptare in secole si zilele petrecute cu cel iubit in secunde.
E sentimentul de dragul caruia plangi in perna, tipi de fericire, urli de dor...
Care nu poate fi inlocuit de nimeni, putand fi purtat in suflet si azi si maine si o viata intreaga fara sa te saturi de el...
Doar unul...

Rezultatele de la Evaluarea Nationala.

Potrivit rezultatelor se pare ca 77% din cei care au dat examenul de sfarsit de clasa a VIII-a l-au si promovat.
Ce inseamna asta?
Ca examenul nu a fost atat de greu pe cat s-ar fi zis la inceput, ca daca tu intradevar vrei sa inveti, inveti si il treci cu brio. Nu e vinovat nici sistemul, nici mama, nici tata...nici nimeni ! Tu ca om esti direct responsabil de actiunile tale si daca nu esti constient de ceea ce urmeaza sa faci nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru esecul tau.
Nu mai tin exact minte notele de la Capacitate, cand am dat eu...dar stiu sigur ca invatam...stateau ai mei cu gura pe mine sa invat...si chiar daca atunci mi se pareau insuportabili acum tin sa le multumesc enorm. E adevarat insa ca nu existau atat de multe distrageri..nu aveam cont pe facebook...nu descoperisem blog-ul ... nici macar o adresa de yahoo nu aveam...dar eram fericita!
Asa ca...daca vrei sa reusesti se poate!
Trebuie doar sa iti dai silinta..sa renunti la timpul pierdut pe internet...ca nu te ajuta cu nimic...
Ii felicit pe cei care au reusit sa treaca aceasta Evaluare Nationala si le tin pumnii celor ce urmeaza sa dea BAC-ul in saptamana ce urmeaza.

Despre prieteni si prietenie...

 Cate am avut de pierdut doar pentru simplu fapt ca nu am stiut sa ma prefac ca nu ii suport pe unii, ca nu am stiut sa le zambesc frumos si sa ii barfesc pe la spate.
Cate am pierdut ca am preferat de multe ori sa fiu sincera si sa ii evit pe cei care nu imi plac, ca am preferat sa nu imi irosesc timpul cu oameni "murdari", ipocriti si falsi.
Am preferat sa fiu numita fitoasa, pretentioasa decat sa stau in preajma oamenilor de la care nu aveam ce invata. Nu am stiut niciodata sa fiu draguta cu oamenii nesimtiti, nu am invatat sa fiu falsa, sa mint ca imi place...dar am stiut sa respect...am stiut sa plec cand nu mi-a placut..nu sa ascult ca apoi sa rad pe la spate.
Oamenii nu sunt mereu pe placul meu...iar eu pe placul lor cu atat mai putin..dar nu m-a descurajat faptul ca X sau Y nu m-a suportat, ca Z mi-a dat unfriend sau ca W nu a mai vorbit cu mine..

Este plin de artisti, dom'le !

Da, este !
Peste tot pe unde ii vezi...toti cred ca daca stiu sa faca cateva fotografii si sa compuna 1-2 versuri sunt mari artisiti...uneori fotografia reusita mai tine si de noroc sau versul acela care tie ti se pare ca suna atat de bine a tinut de inspiratie..
A fi artist inseamna a munci, a-ti face nervi, a nu renunta atunci cand nu iti iese ceva...
Nu oricine care care un DSLR e mare fotograf...nu oricine care detine o pagina foto e fotograf! E plin de ei,sunt precum furnicile dupa ploaie...pentru acum oricine isi poate permite o camera mai scumpa...dar nu oricine are timp de investit in fotografie! Mi-a spus cineva "pentru o fotografie reusita trebuie sa tragi atatea cadre cat sa umpli un card" si asa e...nu te limitezi la 1 sau la 10...e munca nu doar pasiune!
A si mai e si plina lumea de "poeti" care pe langa ca nu stiu a scrie corect romaneste au pretentii de artisti, vor laude si diplome..

Să iubim pe cine trebuie

 Da...câți oare nu am suferit zicând că "am iubit persoana nepotrivită", câți nu ne-am trezit zicând că nu vrem să îl mai știm pe cel ce ieri ne era iubit, prieten, frate...sprijin la căpătâi...Câți am adormit noaptea visând pe cineva trezindu-ne cu patul gol și cu sufletul plângând..
 Totuși...am iubit și poate vom mai iubi..însă nici o dată nu vom putea fi siguri că iubim pe cine trebuie, nici o dată nu vom putea conștientiza un rău care va urma nu atât timp cât inima ne șoptește iubire, cât sufletul speră la cineva.
 Ne trezim plângând și mergând pe străzi și parcă toți sunt fericiți, parcă toți iubesc...făcându-ne în ciudă. Nu vedem partea bună, nu zâmbim...
 Zic..să iubim pe cine trebuie! Să fim curajoși și senini când vine vorba de iubire...să ne deschidem ochii în fața ei..alergandu-i în brațe.