Oare sa fie la moda?

" Uuuuu draga ce simpatica esti! Nu vrei sa imi dai si mie numarul tau de telefon?
Auzi la el cat de nesimtit e si cum se baga aiurea in seama. "

 -conversatia a 2 pustoaice care nu cred ca aveau mai mult de 14 ani, imbracate in fustite pana sub fund cu maieut mulat din dantela. Fete care se plangeau ca sunt agasate de tineri pe strada..

Zic si eu...e la moda mai nou sa iti strici copilaria cu tona de fond de ten si fardul atat de strident? E la moda sa iti ascunzi inocenta sub sutienul push-up si tricoul alb, aproape transparent?
Cum pot oare cere respect daca nici macar ele nu se respecta?
Vor maturitate, responsabilitate...dar nu au nici un gram de gandire matura..

Iubitule, vreau să fiu într-o relație cu tine pe facebook !

"-Iubitule știi ce m-ar face fericită?
 Ce anume draga mea?
 Să fiu într-o relație cu tine pe facebook."

 Am rămas perplex când am auzit... mă așteptam la cu totul altceva...recunosc că o iubesc dar...

 Mi-a zis că e geloasă, că nu îi convine să îi dau like vecinei de la 4, nici comment fostei colege de facultate...Mi-a zis că nu îi place să ies la suc cu Ramona și nici că o salut pe Oana, pentru că ea zice că se dă la mine.
 I-am propus să ne ștergem conturile de pe orice rețea de socializare dar a zis că nu poate renunța la prietenii ei..că simte nevoia să comunice. Azi a sunat-o Robert să iasă la un suc și a ieșit.. Nu i-am zis nimic...aș fi putut? Vorbește non-stop cu prietenii ei..e fericită...când e cu ei..cum aș putea eu să îi rapesc această fericire?
 Și totuși..ea mi-o răpește zilnic...mă iubește știu asta, poate nu dorește să mă piardă dar am încercat să îi explic că facebook-ul pentru mine nu reprezintă un mijloc prin care aș putea să o înșel. Mi-a zic că vrea să ne punem într-o relație pe facebook, pentru siguranța ei și pentru a fi sigură că fata blondă de la ea din clasă va vedea că sunt cu ea și nu îmi va mai face ochi dulci.

Să iubim pe cine trebuie

 Da...câți oare nu am suferit zicând că "am iubit persoana nepotrivită", câți nu ne-am trezit zicând că nu vrem să îl mai știm pe cel ce ieri ne era iubit, prieten, frate...sprijin la căpătâi...Câți am adormit noaptea visând pe cineva trezindu-ne cu patul gol și cu sufletul plângând..
 Totuși...am iubit și poate vom mai iubi..însă nici o dată nu vom putea fi siguri că iubim pe cine trebuie, nici o dată nu vom putea conștientiza un rău care va urma nu atât timp cât inima ne șoptește iubire, cât sufletul speră la cineva.
 Ne trezim plângând și mergând pe străzi și parcă toți sunt fericiți, parcă toți iubesc...făcându-ne în ciudă. Nu vedem partea bună, nu zâmbim...
 Zic..să iubim pe cine trebuie! Să fim curajoși și senini când vine vorba de iubire...să ne deschidem ochii în fața ei..alergandu-i în brațe.

Un fel de a fi..

In loc de introducere!

E despre ceea ce faci tu ca să fii om, despre nevoile tale, despre felul tău de a te raporta la tot ceea ce te înconjoară.
Despre prejudecățile tale si restricțiile pe care dorești să ți le impui..despre limite si vise neîmplinite.
Este despre a fi om cu oamenii, despre durere, păcat și simțul responsabilității...Poate e despre ceea ce ne lipsește, despre voință și nebunie..
E un fel de a fi...diferit..unic..miraculor si efemer..
Este despre credința unui răsarit nevăzut, de