De un zeu!
Nume? Nu stiu...era ciudat, greu de retinut...il puneam sa mi-l repete de sute de ori..dar tot nu il tineam minte... Il striga "Hei tu!"..iar el stia cand trebuie sa se intoarca.
Au incercat si altele...dar fara rezultat (ma simt mandra)
Si l-am iubit..si inca cat...si inca cum...ca m-am certat cu toata lumea pentru acea iubire.
Daca eram copil? Nu..nu cred..nu stiu..eram ceva mai mare..poate doar putin...
Nu a fost prima iubire, nici ultima nu a fost...dar a avut un impact atat de mare incat..fiecare iubire ce a urmat..a fost..platonica...
L-am iubit cu toata fiinta si totusi la un singur lucru nu am putut renunta..la a scrie...si poate de asta...zeul s-a transformat in sclav...si a ramas sa duca tot greul...
Intre timp invatasem sa fiu scenarist, nu doar personaj !
Frumos ai scris...
RăspundețiȘtergeresi acum esti indragostita?
Se îmtîmplă să nu rămînem mereu în lumea zeilor. Poate acest lucru ne maturizează.
RăspundețiȘtergereE nevoie de o iubire, de o mare iubire in viata pentru a avea un alibi perfect pentru melancoliile care ne coplesesc subit fara motiv.
RăspundețiȘtergere